MAHMOUD DARWISH

13 martie 1941 - 9 august 2008

Mi-am faurit patria, chiar mi-am fondat statul, in limba mea.

Mahmoud Darwish

Premiat si laudat la nivel international, Darwish este considerat poetul national al Palestinei si cel mai important poet contemporan al lumii arabe.


De aceea, deloc intamplator, Centrul Cultural Palestinian in Romania ii poarta cu recunostinta numele. 

Darwish este Suflul Esential al Poporului Palestinian, martorul elocvent al exilului si al apartinerii, splendidul aed al imaginilor care invoca, leaga si arunca o lumina orbitoare in inima intregii lumi. Spusele lui au fost primite de cititori din intreaga lume – vocea lui este totalmente necesara, de neuitat odata descoperita.

Naomi Shihab Nye

Daca Israelul ar fi o tara a tuturor cetatenilor ei, Darwish ar fi un poet national nu doar al palestinienilor, dar si al israelienlor. Cand Yossi Sarid a sugerat in 2000 ca opera poetului sa fie inclusa in curriculumul national, premierul Ehud Barak a zis ca ar fi „prea devreme”.

Richard Silverstein, The Guardian

In Ierusalim

In Ierusalim, adica pe dinlauntrul vechiului zid

Merg dintr-un timp in altul fara ca vreo amintire

Sa ma calauzeasca. Acolo profetii impart

Istoria celui prea-sfintit... urca la cer

Si se intorc mai putin descumpaniti si mahniti, caci dragostea

Si pacea, prea-sfintite, vin in oras.

Mergeam pe o colina cugetand in sinea mea: Cum

De se galcevesc povestitorii pe cuvantul luminii in piatra?

Oare din piatra cea slaba în lumina izbucnesc razboaiele ?

Merg in somn. Ma holbez in vis.

Nu vad pe nimeni in spate. Nu vad pe nimeni in fata

Toata aceasta lumina este a mea. Merg. Devin mai usor. Zbor

Apoi devin altcineva prin schimbarea la fata. Cresc

Cuvintele precum ierburile din gura profetica a lui Isaia:

„Daca nu credeti, nu sunteti in siguranta!”

Merg de parca as fi altcineva. Rana-mi este

Un trandafir alb, evanghelic. Mainile-mi sunt ca doi porumbei

Ce falfaie deasupra crucii, carand cu ei Pamantul

Nu merg, zbor, devin altcineva

Prin schimbarea la fata. Nu exista loc. Nu exista timp. Cine sunt eu?

Eu nu sunt eu in preajma Calatoriei la ceruri. Ma gandesc insa.

Singur, Profetul Muhammad vorbea araba cea pura. Si ce mai urmeaza?

Ce mai urmeaza? Brusc o femeie-soldat racni:

Iarasi tu? Pai, nu te-am omorat?

I-am raspuns: M-ai omorat… dar am uitat, ca si tine, sa mor.

Vor veni alti barbari

Vor veni alti barbari.
Sotia imparatului va fi rapita.
Tobele vor rasuna asurzitor.
Tobele vor rasuna, iar caii
vor sari peste trupurile oamenilor
de la Marea Egee pana la Dardanele.
Dar noi de ce ne-am ingrijora?
Ce au de-a face sotiile noastre cu cursele de cai?
Sotia imparatului va fi rapita.
Tobele vor rasuna asurzitor si vor veni
alti barbari. Barbarii vor umple vacuumul oraselor,
un pic mai sus decat nivelul marii,
mai amenintatori decat sabia-n vremuri de nebunie.
Dar noi de ce ne-am ingrijora?
Ce au de-a face copii nostri
Cu copii acestei indecente?
Tobele vor rasuna asurzitor
si vor veni alti barbari.
Imparatului ii va fi luata sotia
din dormitor. Din acel dormitor
el va lansa un atac armat
pentru a-si readuce sotia-n patul conjugal.
Dar noi de ce ne-am ingrijora?
Ce au de-a face cincizeci de mii de victime
cu acest scurt mariaj?
Se mai poate naste iarasi Homer
pentru ca miturile sa-si deschida usile spre multime?

Psalmul doi

O tara pe care-o porti cu tine-n buzunar
de la un aeroport la alt aeroport, o tara
care exista doar in amintirea
unei arome, doar intr-un vechi timbru postal,
tara care-acum e sigiliul sangelui stantat de cineva
cazut pe caldaramul infierbantat de soare. Cine e posesorul
acestei proprietati? Cine are dreptul
la o singura evadare prin fereastra sparta
si la o suta de decolari? Cine e posesorul cheii
de la Portile Raiului? S-a deschis ea vreodata?
Deschid ziarul, computerul,
un cont si nevoia de a medita
la toata teroarea din lume –
in aceasta dimineata traversez impreuna cu copilul meu strada,
purtand pe capetele noastre de indian valuri palestiniene.
Cu ce platim? Pentru ce fel de
rasplata? As vrea sa-i conturez forma
„scuturata printre file si mirari...
zburand pe srapnel si pe aripile pasarii...
captiva-ntre baioneta si vant.
Vreau sa-ti desenez conturul,
sa-mi aflu forma in conturul tau..."
Si daca, totusi, sursa mortii
nu este baioneta
sau minciuna,
ci amandoua? Ingropate adanc
in molozul uman.
Mai aproape de Dumnezeu
decat tine.

Pe acest Pamant

Avem, pe acest pamant, motive sa traim:

ezitarile lui aprilie,

mirosul painii calde in zori,

parerea femeii despre barbat,

scrierile lui Eschil,

inceputul timid al dragostei,

muschiul ce creste pe piatra,

suspinul mamelor, ca un sunet de flaut

si frica invadatorilor in fata amintirilor

 

Avem, pe acest pamant, motive sa traim:

ultimele zile din septembrie 

femeia de patruzeci de ani in floarea vietii

nori care seamana cu vietati ciudate

aplauzele oamenilor pentru cei ce infrunta moartea zambind,

si frica tiranului in fata cantecului

 

Avem, pe acest pamant, motive sa traim:

Pamantul, Doamna intregii planete,

Mama tuturor inceputurilor si sfarsiturilor.

Numele ei a fost Palestina, numele ei va fi Palestina.

Doamna mea – caci imi esti Doamna si Stapana – merit sa traiesc!


Povestea lui de viata a fost tulburatoare, fascinanta. O puteti descoperi aici:


contacteaza-ne

office@pccmd.org